Un drum lung în tren

Te uiți la ceas și vezi că se apropie ora plecării. Îți iei bagajele și pornești spre gară. Știi că te așteaptă un drum lung cu trenul și parcă ai vrea să ajungi tot mai repede la destinație. Din păcate nu poți ocoli timpul. E foarte sincer cu tine întotdeauna. Ajungi în gară, te urci în tren, iar drumul a început.

Privești pe geam și vezi același peisaj preț de câteva minute. Totul parcă se află într-o altă lume și se desfășoară atât de încet încât ai timp să analizezi orice detaliu. Trenul începe să prindă puțină viteză, zâmbești și te gândești că vei parcurge drumul mai repede. Asta până la următoarea restricție când revii la cei 50 de kilometri făcuți în două ore și jumătate.

Dar nu ai încotro. Trebuie să aștepți. Timpul trece din ce în ce mai greu. Pare să se încălzească în compartiment când deodată pornește aerul condiționat. Zâmbești iar, asta până constați că tricoul și hanoracul de pe tine nu sunt suficiente să înlăture frigul care tocmai s-a făcut. Afară sunt 35 de grade și în compartiment abia dacă sunt 18, asta pentru că aerul condționat a fost pornit la maxim.

Te îmbraci și te gândești că parcă era mai bine când era cald. Dintr-o dată se oprește aerul condiționat. Temperatura parcă e perfectă acum. Asta preț de 10 minute. Acum iar s-a făcut cald. Îți dai hanoracul jos și rămâi doar în tricou. Te întrebi de ce e atât de complicat să pornești un aer condiționat și să-l lași la un nivel decent.

Ieși pe culoarul din exteirorul compartimentelor și parcă e mai bine. Mai stai puțin în picioare și te dezmorțești. Mai trec angajați ai CFR care te întreabă dacă vrei o cafea sau anumite snacks-uri. Dai din cap fără chef și ei trec mai departe.

Drumul continuă, iar altă soluție nu ai. Stai. Aștepți. Străbați un drum lung în tren. 

Fotografiile au fost realizate cu Nikon F60 și 50mm f/1.8 AF-D pe un film Kodak Color 200.