Fotoreportaje
Ateliere fără frontiere, poveste cu oameni care au primit o a doua șansă
17/03/2015
Adaugă un comentariu

Auzisem de mult timp de Ateliere fără frontiere, ba chiar și de câteva dintre proiectele lor, dar cum foarte bine zice Cristian China-Birta aici, nu știam nimic din ce fac oamenii acolo. Și am cam rămas fără cuvinte când am ajuns zilele trecute acolo. Iar totul a început într-un mod tare fain.

Mi-a povestit Cristi despre vizita pe care a făcut-o la atelier și rămăsese să discut cu Alex, unul dintre oamenii care se ocupă de proiect, să stabilim când să ne vedem. Am decis ziua și ora, iar întâmplarea a făcut ca atunci să ajung repede din altă parte, să vreau să trec pe acasă să trimit câteva fotografii și să merg apoi direct la atelier. Doar că nu știam dacă mă pot încadra în timp.

Și-l sun pe Alex să-mi zică unde e mai exact locul cu pricina, urmând să aflu peste câteva minute că e chiar la 5 minute de unde locuiesc. Cred în continuare că atunci când trebuie ca lucrurile să se lege se leagă singure fără să-ți dai seama.

Ajung la atelier Alex a început să-mi povestească mai multe despre ce fac ei. Pe scurt e vorba de un business social în care ei primesc drept donație de la companii produse IT ieșite din uz (calculatoare, monitoare, imprimante, routere ș.a.m.d.) pe care le recondiționează. O mare parte dintre produsele recondiționate sunt donate apoi printr-un proiect către școlile din țară, iar o altă parte sunt vândute mai departe ca atelierul să poată funcționa. Mai rămân apoi și câteva produse care nu pot fi donate, dar care sunt păstrate în depozit în cazul în care e nevoie de componente pentru înlocuirea în alte locuri.

Harta școlilor care au primit calculatoarele recondiționate de atelier

ateliere-fara-frontiere-67

Procesul e cam așa: ajunge, să zicem un lot de unități centrale. Ele sunt întâi verificate din toate punctele de vedere. Dacă funcționează li se reinstalează sistemele de operare și se instalează aplicațiile de bază. Sunt mai departe curățate și le sunt înlocuite componentele exterioare acolo unde este cazul. Iar în final se ambalează pentru a fi vândute sau donate. Dacă produsul nu e funcțional, atunci e reparat. Și dacă nu se poate repara, atunci e lăsat în depozit pentru piese.

Locul în care ajung materialele, produsele înainte să fie procesate

ateliere-fara-frontiere-2 ateliere-fara-frontiere-4 ateliere-fara-frontiere-7 ateliere-fara-frontiere-11 ateliere-fara-frontiere-5

Dar pe lângă asta mai există și partea de dezmembrare. Și aici e vorba de produsele cu care nu se mai poate face nimic, dar care au componente din care se pot extrage anumite substanțe sau care pot fi reciclate cu aparatura dedicată. Așa că oamenii de aici le desfac în cele mai mici bucăți posibile omenesc, le pun pe categorii, iar apoi le dau mai departe unei companii care se ocupă cu reciclarea acestora.

DJ, după cum își zice chiar el, se ocupă de repararea calculatoarelor și verificarea părții software

ateliere-fara-frontiere-38 ateliere-fara-frontiere-40 ateliere-fara-frontiere-41 ateliere-fara-frontiere-43 ateliere-fara-frontiere-45 ateliere-fara-frontiere-50

Alături de el este și domnul Nicu

ateliere-fara-frontiere-47 ateliere-fara-frontiere-52

Probabil vă veți întreba de ce lucrează atelierul doar cu companii. Aceeași întrebare mi-am pus-o și eu, iar răspunsul e destul de simplu. E mult mai eficient și mai la îndemână să preiei loturi întregi de produse decât să le colectezi pe fiecare în partre.

Acesta este mecanismul de funcționare. Dar care sunt oamenii care fac toată treaba asta? Pentru că ziceam că e un business social.

Oamenii angajați sunt persoane cu condiții de viață nu tocmai bune. Odată intrați în sistem, ca să-l numesc așa, ei sunt angajați timp de doi ani și sunt reintegrați pe piața de muncă. Au locul de muncă asigurat în perioada asta, toate condițiile ca să-și desfășoare meseria și un salariu cu care să se întrețină. Astfel un grup mare de oameni ajunge să fie constant reintegrat pe piața de muncă și ajutat să crească mai departe.

Tocmai de aceea mi se pare o treabă minunată tot ce se întâmplă acolo. Și la fel de minunată mi s-a părut și energia pe care o transmiteau toți oamenii. Chiar dacă o parte dintre ei nu-și doreau prea mult să fie fotografiați, cu toții păreau să fie încrezători în ei, dornici să muncească și bucuroși că li s-a dat șansa asta.

Georgeta e unul dintre ei. A ajuns acum doi ani aici, a terminat de curând un curs UCECOM și-i place mult ce face. Are două fetițe, una de 6 și una de 7 ani, de care e mândră și pe care le mai aduce din când în cânt la servici.

ateliere-fara-frontiere-13 ateliere-fara-frontiere-15 ateliere-fara-frontiere-20 ateliere-fara-frontiere-31 ateliere-fara-frontiere-33 ateliere-fara-frontiere-37

Ea lucrează la atelier în cadrul proiectului Remesh, o altă componentă foarte faină. Proiectul Remesh a primit recent o finanțare de 5.000 de euro de la Up Romania (fostul Cheque Dejeuner). De această dată e vorba de reciclarea bannerelor pe care le vedeți prin orașe. Ele sunt făcute dintr-un material care se degradează de 100 de ori mai greu decât plasticul, din ce-am înțeles, iar reciclarea lor, arderea, e extrem de costisitoare. Așa că oamenii care se ocupă de Remesh le recondiționează și le transformă în genți, rucsacuri, penare, mărțișoare și alte astfel de obiecte extrem de utile și, în același timp, eco-friendly.

La fel ca Georgiana în atelier mai sunt acum în jur de 15 oameni care lucrează fie la Remesh, fie la componenta cealaltă a proiectului. Îi veți vedea în imaginile de mai jos.

Și dacă vreți să-i ajutați pe cei de la Ateliere fără frontiere o puteți face donând 2% din impozitul pe venit. Detalii găsiți aici.

Georgiana în timp ce punea mânerele unei genți făcute dintr-o parte a unui banner

ateliere-fara-frontiere-17 ateliere-fara-frontiere-22 ateliere-fara-frontiere-24

Lavinia în timp ce finisa geanta care urma să fie gata

ateliere-fara-frontiere-30 ateliere-fara-frontiere-34

Claudia pregătea componentele pentru următoarea geantă

ateliere-fara-frontiere-36 ateliere-fara-frontiere-26 ateliere-fara-frontiere-25

Domnul Cătălin și Mihaela la bancul de probe

ateliere-fara-frontiere-59 ateliere-fara-frontiere-58

Domnul Horia curâțând calculatoarele de stickerele care erau lipite pe ele. Are o substanță specială cu care reușește să le dea jos repede.

ateliere-fara-frontiere-54 ateliere-fara-frontiere-56 ateliere-fara-frontiere-57

Alte cadre din atelier

ateliere-fara-frontiere-63 ateliere-fara-frontiere-60 ateliere-fara-frontiere-65 ateliere-fara-frontiere-35 ateliere-fara-frontiere-12 ateliere-fara-frontiere-10 ateliere-fara-frontiere-8

Dragoş Asaftei

Sunt pasionat de fotografie din 2008, iar din vara anului următor am început să scriu pe acest blog. Îmi plac mult fotoreportajele și fotografiile de natură. În 2011 am fotografiat toată Transilvania din zbor, iar în 2012 am început să scriu și pe Blog de fotografie.

Alte articole pe aceeași temă

Festivalul George Enescu 2017 19

#PartedinMagie: 30 de fotografii de la Festivalul George Enescu 2017

Auzisem de mult timp de Ateliere fără frontiere,...

Citește articolul
Jurnal de Fotograf cu David

#JurnaldeFotograf cu David: Tur de-o zi pe Munții Bucegi

Auzisem de mult timp de Ateliere fără frontiere,...

Citește articolul
Baneasa Shopping City - 9 Ani 56

Hai în Băneasa Shopping City să-ți faci o idee despre cum va fi la Varekai by Cirque du Soleil!

Auzisem de mult timp de Ateliere fără frontiere,...

Citește articolul

Adaugă un comentariu

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *