Concertul Vunk de la Unifest: Povestea în fotografii

Este ora 02:15 acum când încep articolul. Am lângă mine câteva sărățele din care mai ronțăi cât iau o pauză de câteva secunde din editatul fotografiilor. Am în gând concertul din urmă cu câteva ore și ecoul mulțimii de studenți de la Sala Polivalentă.

Totul s-a petrecut datorită festivalului Unifest organizat de Uniunea Studenților din România, o mână mare de studenți voluntari care au muncit pe brânci în ultima perioadă. Rezultatul e acest festival de 10 zile care cuprinde tot felul de evenimente dedicate studenților: târguri de cărți, piese de teatru, crosuri și așa mai departe.

Unul dintre evenimentele acestei ediții a fost concertul pe care l-a susținut trupa Vunk aseară la Sala Polivalentă. La aproape o lună de la concertul din Orașul Minunilor.

Cred că e al 5-lea concert Vunk la care ajung în acest an. Dar am în continuare ca de fiecare dată energia aia care te motivează. Care îți spune că poți, că poți mai mult, și care te face să lupți pentru ceea ce-ți dorești. Iar aseară am simțit asta cu atât mai mult cu cât în sală erau câteva mii de studenți, de tineri de vârste apropiate cu a mea. Fiecare avem o dorință, fiecare avem un gând, fiecare dorim să ni se îndeplinească ceva și muncim într-o mai mică sau mai mare măsură ca să reușim acest lucru.

Dar suntem un întreg, un număr mare de oameni care ne începem drumul în viață. Care începem să ne facem auziți.

Se fac imediat 24 de ore de când sunt treaz, dar energia din timpul concertului mă face să-mi doresc să scriu acum articolul. Așa că vă invit să citiți povestea în fotografii a concertului.

—

Am ajuns la Sala Polivalentă pe la 7:30. Deși pe la 8 și un pic au început să intre oamenii, mi-am propus să fiu acolo mai repede ca să mai surprind câteva cadre de making of. Locul era deja pregătit pentru spectacol și se făceau ultimele aranjări, ultimele repetiții. 8.000 de oameni aveau să ajungă aici în următoarele minute. 8.000 de tineri. 8.000 de studenți.

Instrumentele parcă-și așteaptă stăpânii. 🙂

Câteva minute studenții încep să intre în Sala Polivalentă. Locul începe să fie din ce în ce mai plin în doar câteva minute. Cadrele de mai jos sunt făcute la un interval destul de scurt.

Se apropie ora 21, iar trupa Pub Animals venită tocmai din Cehia deschide urmează să deschidă concertul. Încă mai vin studenți, iar în sală par să se fi ocupat deja toate locurile. Cei aproape 8.000 de studenți anunțați și-au făcut simțită prezența.

La intrare se stă cu telefonul la ureche. Oamenii încearcă să se grupeze, să se adune, iar apoi intră în sală.

Trecând pe hol îi văd și pe ei sărutându-se cu dragoste înainte de începerea concertului. Sunt convins că s-au simțit bine pe toata durata lui. Nu i-am mai văzut apoi, dar mi-ar fi plăcut să-i salut și să le trimit fotografia. Dacă-i știți dați-le semn. 🙂

Revenind în sală trupa venită din Cehia începe să cânte, iar oamenii să intre ușor, ușor în spiritul de concert. Polivalenta începe să zumzăie de energie.

În acest timp se pregătesc băieții din trupă. Cornel Ilie ajunge lângă scenă, iar apoi pleacă în backstage pentru ultimele pregătiri. La intrare îl aștepta David, juniorul de aproape 10 de ani de care am să vă mai povestesc în acest articol. M-a făcut să zâmbesc și mai mult. 🙂

Concertul cehilor se termină, iar înainte să urce Vunk pe scenă prezentatorul invită o parte din echipa care s-a ocupat de organizare. Mâna asta de oameni plus alții care n-apar în poze s-au ocupat de tot festivalul. Felicitări sincere! 🙂

Iar apoi începe continuarea poveștii din Orașul Minunilor. Vunk pe scenă!

În drum spre scenă văd cum o parte din organizatori fac o poză de grup. Mă opresc pentru câteva secunde și prind exact raza de lumină de la blițul celui care îi fotografia. Mi s-a părut amuzant cum arăta raza pe ei. În sensul bun. Indica faptul că ei alături de întreaga echipă sunt responsabili pentru lucrurile frumoase care se întâmplă.

Și înainte să mă urc pe scenă îl revăd pe David, juniorul de care vă povesteam la început. Bătea ritmul pe melodia lui preferată, „Artificii pe tavan”, dacă țin bine minte. „Mie-mi plac melodiile lor mai vesele, ascult și baladele, dar mă bucur mai mult cele vesele”, mi-a spus el.

Continui să fotografiez apoi și prind chiar momentul de la finalul piesei lui preferate. Artificiile nu ieșeau de această dată din tavan, ci din chitara lui Cornel.

Mutându-mă iar dintr-un loc în altul îl revăd pe David. Acum este cu albumul „Nu scapă nimeni” în mână și fredonează fericit melodia care se aude. 🙂

Apoi am avut norocul să fiu la locul potrivit în momentul potrivit. Cornel a coborât spontan de pe scenă, iar toți tinerii din față au fost tare bucuroși să-și facă selfie-uri cu el.

Apoi a urmat momentul meu preferat, care sper că îi mobilizează pe toți cei care nu s-au „activat” deja. Trebuie să ne facem cu toții auziți duminică. Trebuie să ne facem auziți!

Dragostea, fericirea și dansul sunt doar câteva din elementele cheie ale unui concert Vunk. 🙂

Așa s-a încheiat concertul. Iar toată sală era în continuare plină de energie și cu zâmbetul pe buze. 🙂

Și nu uitați, ne facem auziți!