Haosul ne definește pe noi ca ființe, ne definește identitatea și puterea de a trăi într-un univers în care nimic nu e așa cum știm, totul e un haos. Cuvântul haos ne poate ghida deseori. Deși pare ciudat, haosul este de fapt acea agitație zilnică, acel stres, acel simț al vieții.
Haosul primordial a fost cel ce a dat naștere universului. Așa cum scrie Mihai Eminescu ”La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă,/Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă,”, universul a fost definit la început de o liniște deplină, de un întuneric etern, de un infinit fără de sfârșit. Haosul e acum, haosul este viața.
Această serie de fotografii deschide o nouă categorie, o categorie menită să ilustreze prin diferite compoziții viziuni ale unor ideologii precum cea a haosului primordial, dătător de viață.
5 comments
sa sti ca m-am tot chinuit si eu cu macro, am si eu cateva la papadie, dar nu asa frumoase… eu nu pot face cu obiectivul intros, nu am “lamela” deaia, cand il dau jos de pe aparat, si diafragma ramane oarecum intredeschisa si nu am camp de profunzime…
e ciudat obiectivu si cu altele am reusit sa fac….
frumoase 🙂
He he! Merci! 🙂
Felicitari pentru articol! Mi-a placut mult.
Bună ziua!
Am scris o poezie, pe care am postat-o pe contul meu de poezie Neagu Costel – Excelsior, la care, după îndelungi căutări, am atașat una dintre fotografiile tale, care, cred eu, ilustrează cel mai bine ideea de haos primordial și geneza promițătoare!
Mi-a plăcut foarte mult similitudinea opiniilor vizavi de ”forma” haosului dual!