Legătura mea cu „apa” începe de la vârsta de 6 ani când am ajuns pentru prima oară la cursurile de înot. Timp de alți 6 ani, până pe la 12, din aprilie și până în septembrie eram la ștrandul din oraș unde împreună cu alți copii de vârsta mea învățam să înotăm. În fiecare an câte un alt stil, câte o altă provocare. Deși nu aveam probleme și mă simțeam foarte bine în apă, dintotdeauna mi-a fost teamă de săritura în cap. Toți colegii mei învățaseră să sară în cap, doar eu nu. Așa că încercam orice altceva, doar să nu sar în cap. Nici acum nu mi-a trecut teama asta, dar m-am împăcat cu ideea. Țin minte însă că înotul, pe atunci, era cea mai mare bucurie a mea. Chiar dacă eram cu buzele vinete din cauza frigului ori a apei reci, chiar dacă tremuram de numa-numa când ieșeam din apă, eram tare, tare bucuros.
Mi-am amintit de toate astea în momentul în care i-am cunoscut pe Naomi și Samuel Ciorap, doi frați la origine din județul Bacău, dar care au crescut în Cluj-Napoca. Amândoi au voința și puterea necesară să lupte cu ei înșiși și să devină mai buni pe zi ce trece. Povestea fiecăruia are ca punct culimnant participarea în acest an la Jocurile Paralimpice de la Rio, acolo unde vor înota ca să-și doboare propriile recorduri. Amândoi suferă de deficiență de vedere în clasa S12 și sunt printre cei mai buni înotători din lume la categoriile lor. Deși complet opuși ca stil de înot și preferințe, atât Naomi, cât și Sami, cum îi zic prietenii, dau dovadă de o putere extraordinară.
Am avut ocazia să stau cu ei pe durata unui antrenament în urmă cu câteva zile și i-am cunoscut prin intermediul celor de la Olympus, care, din păcate, sunt printre puținii susținători ai sportivilor care vor să ajungă – și or să o facă – la Jocurile Paralimpice. Astfel, Olympus donează câte 50 de bani pentru fiecare sticlă promoțională de lapte de consum (1,5% și 3,5% grăsime) cumpărată. Vă mulțumesc că faceți asta și că alegeți să contribuiți la împlinirea visului unor oameni care de când s-au născut luptă în continuu cu viața și cu ei înșiși.
Naomi Ciorap este pentru a doua oară la Jocurile Paralimpice. Se antrenează câte 4-5 ore pe zi și spune că sportul a învățat-o să nu își mai asculte poftele, ci să și le controleze. Acum la Rio vrea să urce în clasamentul mondial și să își controleze toate poftele.
Naomi s-a născut o deficiență de vedere, similară cu cea a fratelui său. Dar asta nu a împiedicat-o deloc, ba chiar a motivat-o. Cu înotul a cochetat pentru prima oară pe când făcea kinetoterapie, la 12 ani, cu o doamnă de la școala la care învăța. Ea a observat că are un talent aparte și a îndemnat-o să continue.
„Am ales să continui pentru că mă simt foarte bine în apă”, spune Naomi, „iar acum, când văd că sunt numărul 16 în lume, îmi dă o putere extraordinară să merg mai departe”, completează cea mai tânără sportivă din lotul României la Jocurile Olimpice din 2012.
O zi de-a lui Naomi e umplută cu sport. Pe lângă cele 4-5 ore de antrenament, își rezervă timp ca să mai facă tot felul de alte exerciții dimineața ori seara înainte de culcare. Avea perioade în care se trezea de la 4 și jumătate dimineața, mergea la primul antrenament de înot, apoi la liceu, iar după-masa la cel de-al doilea.
„Cred că pot mai mult. Vreau să îmi îmbunătățesc performanțele, vreau să petrec cât mai mult timp în apă. Mă simt bine, iar când te simți bine ai puterea să mergi mai departe”, spune Naomi povestind despre cât de mult o motivează ceea ce face.
Naomi are acum 20 de ani și face înot de performanță de la 4 ani. „Cred că toată viață am să înot”, spune ea, într-o formă sau alta, deși în același timp este conștientă că situația trebuie privită din mai multe perspective. E surprinsă de modul în care a dirijat-o viața. Când era mică era foarte pasionată de artă și muzică. Nu și-a imaginat niciodată că o să se îndrepte spre sport.
Printre cele mai mari bucurii ale ei, însă, sunt momentele în care îi motivează pe cei din jur. Nu de puține ori a învățat oameni cu teamă de apă să înoate. Râde când spune că își ia constant prietenele care vor să slăbească și le determină să facă sport.
Naomi are o energie aparte și îți dă putere pe măsură ce ajungi să vorbești tot mai mult cu ea.
La Jocurile Paralimpice își pune speranțele în proba de spate, unde spune că viteza este punctul ei forte. Naomi, eu îți țin pumnii atât pentru acum, cât și pentru etapele care vor urma!
Priviți în continuare câteva imagini cu Naomi în timpul unui antrenament din urmă cu o săptămână.
—
Samuel Ciorap, fratele lui Naomi, își pune speranțele în proba 100m bras, acolo unde speră să fie în primii 6. A început în 2009, după care a luat o pauză de doi ani. A reluat pregătirea fizică în ianuarie 2016 și s-a calificat la Rio în Grecia, acolo unde a atins baremul necesar.
Sami este încadrat în grupa S12, împreună cu alți sportivi cu deficiențe de vedere. În momentul de față este locul 9 mondial și face tot 9 antrenamente pe săptămână: 6 de înot și altele 3 de forță. Duminica e ziua lui liberă pe care o petrece ori relaxându-se, ori privind alte competiții de înot în desfășurare.
E foarte motivat să aibă rezultate bune la Rio și spune „că în același timp este foarte important să te compari întotdeauna cu tine și să fii realist. Îmi doresc să îmi dobor recordul personal.”
În acest demers îl ajută și antrenorul, cu care se înțelege foarte bine și care îi e unul dintre cei mai mari piloni de prijin. Îl mai decurajează însă, din când în când, faptul că susținerea financiară începe să fie din ce în ce mai slabă. Dacă peste ocean ori în alte state din Europa sportivii paralimpici vin cu o întreagă echipă, la noi situația nu e chiar atât de bună.
Totuși, spune că motivația și dorința de a ajunge în vârf îl determină să meargă mai departe. Sami remarca hotărât că „nu există sportivi de performanță care fără motivație și fără ca să le placă ceea ce fac.” De aceea le recomandă tinerilor care vor să practice un sport să „continue dacă le place în primul rând. Dacă sunt motivați o să ajungă departe. Trebuie ca fiecare antrenament să le placă, iar sportul să devină un mod de viață. Petreci atâtea ore și faci atâta efort la antrenamente, încât trebuie să renunți practic la o parte din viața ta. Timpul petrecut trebuie să fie și să îl privești ca fiind de calitate. Altfel, nu cred că merită”, conchide Sami.
Priviți-l și pe Samuel în timpul antrenamentelor. E minunat ceea ce el și sora lui, Naomi, reușesc să facă! Au și trebuie să aibă toată admirația noastră!
1 comment