Totul a început joi după-masa când mă aflam în fața sediului Eurial Invest Pantelimon unde mă aștepta, din nou, noul Peugeot 301, o mașină alături de care aveam să-mi petrec următoarele zile și următorii peste 1000 de kilometri. Am pornit așadar joi după-masă spre casă, spre Odorheiu-Secuiesc. După un drum de aproape 4 ore am ajuns cu bine acasă, mașina (motor de 1.2l pe benzină) indicând un consum de 5.6l/sută. Un consum bun, cred eu.
Apoi a urmat weekend-ul propriu-zis. Vineri dimineața am pornit întâi spre Praid unde am întâmpinat-o pe domnișoara care completează titlul și care aduce pe lângă acea mie de kilometri și fericirea. Am avut întotdeauna în acest weekend fericirea în mine. Și lângă mine. Și veți vedea asta în fotografii. E vorba de Oana. Ați mai văzut-o în fotografiile mele și, așa cum îmi spunea Mihai în urmă cu ceva timp, „ea e în fotografiile lui exact așa cum o vede el, într-un mod plin de iubire.”
Și a urmat seara de vineri în care am privit apusul exact din cetatea Sighișoarei. Am privit apusul, el ne-a privit pe noi și ne-a oferit o lumină superbă pentru fotografii. Am încercat să intrăm în spiritul carnavalului medieval al cetății și să îmbinăm cât mai bine noul mașinii cu vechiul locului. Ceea ce ne-a ieșit veți vedea zilele viitoare pe blog. Decoamdată vă arată doar câteva fotografii.
Apoi duminică a urmat completarea kilometrilor, realizând o călătorie scurtă între Odorheiu-Secuiesc – Cheile Bicazului – Piatra-Neamț – Roman și… retur. 🙂 Și cu ocazia aceasta am descoperit că se poate urca pe tunelul de pe Cheile Bicazului. Veți vedea în fotografiile de mai jos de ce mă bucură atât de mult. În continuare, după cei 1000 de kilometri realizat și după câteva trasee de munte realizate, consumul a rămas același, de 5.6l/suta de kilometri. 🙂
Va urma zilele acestea câte o completare a fiecărei părți foto din weekend-ul care tocmai a trecut. O seară frumoasă să aveți!
2 comments
Buna vestea despre Tunelul de la Chei! Chiar o să merg și eu zilele astea pe acolo…