#BeginnerGuide: Obiectivele foto – Teleobiectivele

Seria #BeginnerGuide powered by Canon continuă discuția pe tema obiectivelor cu un articol despre teleobiective. Urmează să aflăm cum funcționează aceste obiective, în ce situații sunt utile și cum putem scoate maximul din ele. Pentru informații generale despre obiectivele dedicate D-SLR-urilor ori mirrorless-urilor și despre principalele detalii tehnice, îți recomandăm să citești introducerea de aici.

#BeginnerGuide este o serie de articole dedicate pasionaților de fotografie aflați la început de drum, care răspunde la întrebările cele mai frecvente, venind cu exemple concrete și explicații simple, pe înțelesul tuturor. Citește aici toate articolele din această serie.

Așadar, să începem.

Teleobiectivele – Informații generale

Cu ajutorul teleobiectivelor poți fotografia subiecte aflate la distanțe mari. Începând de la wildlife și ajungând până la evenimente ori fotografie de portret, teleobiectivele pot fi utile în toate aceste situații:

• Wildlife: păsări, animale sălbatice etc. Cu cât distanța focală e mai mare, cu atât poți fotografia de la o distanță mai mare față de subiect.
• Peisaj: cu ajutorul unui teleobiectiv poți „decupa” fragmente dintr-un peisaj și surprinde detalii de la distanțe mari.
• Portret: datorită distanței focale mari, un teleobiectiv poate separa foarte bine subiectul de fundal, astfel că te poate ajuta la fotografia de portret.
• Eveniment: speech-uri, conferințe, ședințe foto la nunți ori botezuri etc., în toate aceste situații îți poate fi util un teleobiectiv.

Teleobiectivele se diferențiază între ele în funcție de construcția blocului optic, distanța focală (variabilă – zoom sau fixă), sistemul de stabilizare a imaginii și deschiderea maximă a diafragmei. Gama teleobiectivelor Canon începe de la modele entry-level, precum 55-250mm f/4 – 5.6 sau 75-300mm f/4 – 5.6, continuă cu teleobiective cu diafragmă fixă pe toată distanța focală, precum 70-200mm f/4 sau 70-200mm f/2.8, și ajunge până la super teleobiective, precum 300mm f/2.8 ori 400mm f/4.

Pentru ilustrarea acestui articol, am fotografiat cu teleobiectivul Canon 55-250mm f/4-5.6 IS STM, pe aparatele foto Canon 1300D și Canon 70D. Să începem!

Test cu Canon 55-250mm f/4-5.6 IS STM

Distracția cu acest teleobiectiv a avut loc în Parcul Natural Comana, acolo unde am „beneficiat” din plin de cormorani, egrete, lișițe și niște libelule suficient de mari încât să poată fi fotografiate chiar din zbor. Printre modele au fost și niște șerpi de casă și de apă, pe care îi vei vedea în imaginile de mai jos.

Dacă ai deja un D-SLR Canon cu obiectiv de kit, cel mai probabil Canon 55-250mm va fi următorul obiectiv pe care vei vrea să îl cumperi. Vine în completarea perfectă a lui 18-55mm, are sistem de stabilizare și, pe lângă asta, motor de focalizare cu tehnologie STM, care-l face bun prieten și cu focalizarea în live view ori în timpul filmării. Pe lângă asta, e un obiectiv ușor, care nu îți va îngreuna trusa foto decât cu 375 de grame.

Un alt punct forte al acestui obiectiv este distanța minimă de focalizare, care ajunge la 85 de centimetri. Asta înseanmă că la 250mm, de la mai puțin de un metru distanță, poți obține niște fotografii close-up chiar reușite. Am experimentat asta cu libelulele care erau ieșite la „plimbare” lângă Comana.

Așa cum vei vedea în fotografiile realizate, poți observa bokeh-ul (fundalul neclar) cremos, care separă foarte bine subiectul de fundal. Dacă fotografiezi la 250mm cu deschiderea maximă a diafragmei, f/5.6, și ai și subiectul la o distanță mai mare față de fundal, poți fi sigur că bokeh-ul va fi foarte evident.

Fotografiile făcute cu Canon 55-250mm

—

Când am fotgrafiat prima oară cu acest obictiv, mi-a pozat veverița asta simpatică în Herăstrău

—

Recomandări pentru fotografierea cu teleobiective

Fotografiind cu obiective cu distanță focală mare, trebuie să fii în permanență atent la timpul de expunere și la viteza de mișcare a subiectului. Ai două variante: fie „îngheți” mișcarea lui și ai nevoie atunci de un timp de expunere foarte scurt, fie surprinzi mișcarea prin tehnica denumită panning și folosești un timp de expunere mai lung. În ambele situații trebuie să ții cont atât mișcarea camerei, cât și de viteza subiectului.

• Pentru obținerea unei fotografii nemișcare (cu un subiect fix) este necesar un timp de expunere de minim 1/distanța focală. La 200mm, de exemplu, am avea minim 1/200s.
• Dacă subiectul e unul care se mișcă rapid, vei fi nevoit să scazi și mai mult timpul de expunere. Pentru păsări în mișcare, de exemplu, poți ajunge și la 1/1000-2000s, ori chiar mai mult, pentru „înghețarea” lor. Dacă lumina nu e suficient de puternică, atunci trebuie să crești sensibilitatea ISO.
• Pentru panning-uri, timpul de expunere trebuie raportat la viteza de mișcare a subiectului. În situația asta, va trebui să oprești sistemul de stabilizare optică a imaginii, căci altfel va încerca să contracareze mișcarea ta și îți „va strica socotelile”.

Acestea ar fi lucrurile cele mai importante de care trebuie să ții cont atunci când fotografiezi cu un teleobiectiv. Mai departe totul ține de lumină și de subiect. Îți ținem pumnii să surprinzi cele mai frumoase momente în imagini!