În urmă cu câteva zile am început pe blog o serie de articole de poegrafie, articole în care fotografia este combinată cu poezia.
De această dată am ales o plăcută poezie scrisă de Nichita Stănescu, poezie intitulată “Cântec de iarnă”.
Eşti atît de frumoasă, iarna!
Cîmpul întins pe spate, lîngă orizont,
şi copacii opriţi, din fuga crivăţului…
Îmi tremură nările
şi nici o mireasmă,
şi nici o boare,
doar mirosul îndepărtat, de gheaţă,
al sorilor.
Ce limpezi sînt mîinile tale, iarna!
Şi nu trece nimeni
doar sorii albi se rotesc liniştit, idolatru
şi gîndul creşte-n cercuri
sonorizînd copacii
cîte doi,
cîte patru.
26 comments
Ai di capu’ meu! Fata asta o stat aşe îmbrăcată pe gerurile astea?
Da, câteva minuţele da! 😀
Faină tare prima, bravo.
Mulţumesc! 😀
superb post chiar se imbina poezia cu fotografie…si subscriu si eu la spusele lui Iustinian..prima foto e superba
Merci! Mă bucur că îţi place!
Imi place foarte mult cum ai combinat culorile calde cu zapada. Felicitari!!
Mulţumesc Robert! 🙂
Cel mai misto portret al tau de pana acuma. Sau cel putin i love it. Contrast / Model / Ambianta
Mulţumesc frumos! 🙂
Foarte faina prima fotografie! Se simte atmosfera de acolo. 🙂
Merci! 🙂
Nichita Stanescu este unul din Top 3 poeti romani. Cum a spus si djeugen , reusita imbinarea
marfa pozele super tineti-o tot asa
foarte frumoasa fata 😀
desi poza are o tenta de rece, ai reusit sa combini foarte ok culorile astfel incat sa dai o caldura deosebita
Foarte reușite fotografiile, dar cred că a înghețat biata fata.
Sacrificiu pentru artă! 😀
Cum ziceam, din toate portretele facute de tine, astea imi plac cel mai mult 🙂
Superbe fotografiile! Si fata! Bravo!
Merci frumos! 🙂
Sunt foarte frumoase…totusi as fi optat putin pe niste accesorii negre+unghii:)
Frumoase fotografii…
Dar nu ia fost frig lu fata aceea sa stea asa imbracata pe acea vreme?
I-a fost frig, dar a îndurat pentru fotografie. 🙂