Întotdeauna mi-a plăcut să fotografiez copiii. Țin minte că prima astfel de experiență a fost în urmă cu câțiva ani când, printr-o conjuctură de moment, m-am trezit că urma să fotografiez 200 de juniori, cu ocazia zilei grădiniței în care învățau. A fost o provocare în adevăratul sens al cuvântului, mai ales că îmi propusesem să fac și un portret fiecăruia. Îmi amintesc cu drag că pusesem atunci pe bliț-uri câteva stickere cu emoticoane simpatice și-i rugam pe copii să le imite. Au fost un succes!
De atunci și până acum am mai fotografiat copii în tot felul de situații și nu de puține ori am pățit ca și ei să fie curioși de aparatul foto și de ce făceam eu. Le povesteam, îi lăsam să fotografieze puțin și cam asta era.
Însă de curând am avut ocazia să țin un atelier de fotografie cu 7 copii extrem de simpatici, curioși și dornici să vadă care-i treaba cu pozele. Recunosc că a fost o experiență inedită și, oricât m-am pregătit eu înainte, a fost cu mult peste cum mă așteptam.
N-au trecut mai mult de câteva minute de când le-am dat aparatele în mână și au început să fotografieze. Au prins extrem de repede lucrurile de bază pe care le-am explicat și au trecut una-două la treabă. Ba chiar au reușit să surprindă și niște super fotografii, urmând ca pe câteva dintre ele să vi le arăt în continuare.
Am petrecut împreună mai bine de două ore, care parcă au trecut în câteva clipe. Am fotografiat, ne-am distrat editând fotografiile și jucându-ne cu tot felul de setări, am experimentat, iar la final juniorii au trecut chiar la mini ședințe foto ei între ei. Ne-am amuzat pe cinste când lângă noi a venit Deea, o mogâldeață de 5 ani, curioasă să fotogafieze și ea.
N-am apucat să ajung la Deea, că Denisa și Deea (unii dintre cei mai activi „cursanți”) s-au apropiat de ea și au început să-i explice cum stă treaba. Câteva minute mai târziu, Deea făcea primele fotografii din viața ei și era extrem, extrem de bucuroasă.
Și cred că bucuria a fost sentimentul pe care l-am avut pe toată durata cursului. De fapt, pe toată durata întâlnirii cu niște copii care mi-au rămas la suflet și pe care-mi doresc să-i revăd cât mai curând. Ei toți, deși nu cu povești ușoare în spate, au sprijinul celor de la SOS Satele Copiilor, acolo unde și stau de zi cu zi. Împreună cu ei și KFC am pus bazele acestui atelier, urmând ca în curând să revenim cu mai multe vești pe această temă. Nu ne oprim aici.
Cu multă bucurie și fericire vă invit să aruncați o privire peste câteva dintre fotografiile făcute de juniori, dar și peste cele pe care Adi ni le-a făcut în timpul cursului.
Vă mulțumesc, dragilor! Cu siguranță ne mai întâlnim și reluăm fotografiatul! 🙂
Cele mai frumoase dintre fotografiile făcute de tinerii cursanți
—
Noi în timpul cursului
