La începutul acestui an am cochetat pentru prima dată cu fotografiatul mașinilor (altele decât cele de raliu, la raliu). Primul model pe care l-am fotografiat a fost un Peugeot 208, noul 208, care mi-a plăcut tare mult și care a trezit așa în mine dorința de a asocia mașinile cu elemente din jurul nostru și a crea o legătură puternică între ele. În sensul că nu-mi doream să izolez mașina, ci să o pun într-un context cât mai familiar fiecăruia dintre noi.
De atunci mă tot gândesc oare cum o să fie când o să am de fotografiat o mașină din categoria limuzinelor sau a celor premium. Mă gândeam la asta pentru că îmi imaginam că îți e mai ușor pentru că ai un produs pe care oamenii îl privesc cu admirație și drag, tocmai pentru că nu e unul chiar de rând. Credeam astfel că-i mai ușor. Ai deja un model care n-a fost construit să fie unul de buget, motiv pentru care toate detaliile vizuale sunt peste un anumit nivel.
Ei bine nu-i chiar așa. Te simți bine când conduci și fotografiezi o astfel de mașină. Dar nu e mai ușor. Ai asupra ta presiunea că subiectul arată într-un mare fel, iar tu trebuie să redai asta foarte bine prin fotografii. Să ai mai multă grijă. Să fii mai atent. Să te ridici la nivelul poziționării mașinii și să continui în aceeași linie. Vă arătam acum aproape o lună timelapse-ul pe care îl realizasem cu Peugeot 508-ul preluat de la Eurial Invest Militari și în care cei peste 1.000 de kilometri pe care i-am făcut au trecut într-un mod tare, tare plăcut.
Atunci a fost timelapse-ul. Acum vă arăt cu emoție câteva dintre fotografiile pe care le-am realizat mașinii. Cu emoție pentru mi-am dorit să mă ridic la nivelul mașinii. Să îmi spuneți voi dacă am reușit! 🙂
Și fiți pe fază. Urmează săptămâna viitoare tot ceva cu 08 la sfârșit.
