Fericirea e subiectivă, dar ar trebui să fie generală!

Vreau să vă spun o scurtă poveste reală despre ce înseamnă fericirea și de ce e ea subiectivă. Înainte de toate, mi-ar plăcea să vă gândiți la afirmația aceasta pe durata acestui articol, Dacă tu mături străzi și o faci foarte bine, atunci te duci acasă fericit, asta spunea Mugur Pop, un om liber, al munților și fericit. Să revenim.

suntem-un-popor-vegetal-06El este domnul Zoli. El locuiește, în marea parte a timpului, la 1111m altitudine, în Munții Apuseni. Cunoscându-l într-o tabără de fotografie am redescoperit, într-un fel sau altul, ce înseamnă fericirea sinceră și detașarea, aproape completă, de ceea ce e, de fapt, lumea în care trăim. Dl. Zoli se ocupă de cam tot ce înseamnă întreținerea unei gospodării. E un om bun la toate, fără să fie vreo metaforă care să arate exact opusul. Cât timp am stat acolo am încercat să-l cunosc mai bine și să îi fac câteva fotografii.

După cum vedeți pe fața lui e un om simplu, un om sincer, un om care atunci când este fericit nu ascunde sub nicio formă acest lucru. Ei, în timp ce îl fotografiam, el se uita destul de surprins la aparatul foto. Știa de aparatele foto pe film și se gândea că și acestea sunt la fel. Totul ok. Partea impresionant de sinceră a fost în momentul în care ne-a văzut descărcând fotografiile pe laptop-uri sau punându-le pe stick-uri. Am surprins la un moment dat un fir dintr-o discuie în care el întreba ”Cum de încap acolo toate fotografiile?”, iar Victor Kapra, încercând să-I explice cât mai simplu, i-a spus că e ca și cum ai avea o bibliotecă mare, imensă, plină de cărți, redusă la o dimensiune foarte, foarte mică. El atunci a zâmbit sincer și foarte plăcut surprins. A fost un moment în care fericirea I s-a citit în ochi. Pentru simplul fapt că a aflat ceva, a înțeles, oarecum, ce sunt chestiile alea mici.

noaptea-in-apuseni-06Fericirea e subiectivă! Pentru el, fericirea e definită de lucruri mărunte, însă care contează atât de mult, încât nimic altceva nu mai are o relevanță. Stând acolo, am fotografiat două nopți la rând cerul plin de stele. Stăteam într-o liniște cumplită, liniște în care puteai parcă auzi aburul ceailui fierbinte, și, în timpul în care aparatul realiza fotografia, pur și simplu priveam stelele și norii. Mă simțeam atât de mic în comparație cu totul în jurul meu, încât păream într-un basm. Dar, totodată, eram fericit! Vedeam un spectacol al naturii pe care nu îl poți vedea oriunde.

De cele mai multe ori însă, pentru a fi fericit, ai nevoie și de timp. În sensul că ai nevoie ca mintea ta să fie concentrată pe un singur lucru, pe suflet, și nu pe target-uri și deadline-uri, sau pe liste to do și mailuri de trimis. Ei, ca să îți poți face acest timp, ai nevoie și de un ajutor tehnologic.

Acum doi ani, când mi-am luat smartphone-ul pe care îl am acum, am simțit că am intrat într-o altă lume. Aveam mailurile, rețelele sociale, blogul și cam tot ce aveam nevoie în buzunar. La început părea suficient de rapid pentru ce aveam nevoie. Însă acum nu mai e așa. Și, văzând lansarea noului iPhone 5 la Vodafone, nu-mi mai pot scoate din cap ideea că e avantajul de care am nevoie în lupta cu timpul. De ce îmi doresc un iPhone 5 și cu ce m-ar ajuta? Răspunsul e simplu.

Întotdeauna am aparatul cu laptopul sau tableta cu mine. Într-o geantă care depășește 5 kilograme încap toate. Și vin după mine peste tot. Așa sunt eu, îmi place să am aparatul cu mine și laptop-ul sau tableta în anumite situații. Uneori, însă, nu sunt suficient de rapide. Un exemplu bun ar fi atunci când fotografiez ceva anume și vreau să public în momentul respectiv.

Cu cardul wireless aș putea pune rapid fotografia, în orice format ar fi ea, pe iPhone 5, aș procesa-o minimal la fel de rapid, și aș publica-o pe rețelele de socializare. Pe un telefon ca iPhone-ul ar merge mult mai repede toată procedura asta. Mi-ar oferi mai mult timp și mai multă libertate, ca să zic așa. La cât e de finuț și ușor noul iPhone, nici nu l-aș simți în buzunar. Dar greutatea unui laptop o cam simt în geantă. Și n-am nici autonomia pe care o am cu telefonul în cauză. 5 minute salvate cu uploadarea fotografiei, 5 minute salvate de la pregătirea genții, înseamnă 10 minute pe zi. Adică 10 minute în care să mă gândesc la ceea ce îmi oferă mie fericirea de care am nevoie. Și ar conta, cred eu. :- )

Împreună cu el, iPhone 5, aș reuși mult mai repede ceea ce mi-aș propune. Pentru că da, fericirea e subiectivă, ține de fiecare, dar cu siguranță e generală și ar trebui să se regăsească în fiecare dintre noi!

6 comments
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *