Noaptea ne oferă de cele mai multe ori siluete pe care nu le putem distinge. Ceaţa concurează acest lucru şi ne induce în acelaşi timp o stare de frică inconştientă combinată cu freenzia temproară.
Noaptea, în parc, ceaţa te face să fii unici, te face să fii personajul propriului basm şi să fii înconjurat de o infinitate de posibilităţi, un labirint al libertăţii.
Fotografiile următoare înfăţişează ceaţa, aşa cum am văzut-o noaptea, într-un parc. A se sesiza faptul că zgomotul este adăugat ulterior, nu este provenit de la Nikon D7000.
18 comments
a doua si a cincea …
Te-ai imprietenit cu ceata a? ;)) De-aia n-o fugit.
De la ceata pare ca-i zgomot asa-i?
Cam da. Dar e fotogenică ceaţa, nu? 😀
Niste poze faine rau dar mie nu imi place zgomotul…poate ne arati si fara:D:P
E plăcut zgomotul Nicule, îi dă un aspect aparte. 🙂
Pune 2 variante si sa aleaga lumea….ceata parca fura din claritatea pozei.
Crezi că am aşteptat să dispară ceaţa să fac alte poze? Ceaţa dă farmecul fotografiei.
eu nu mai inteleg zgomotul e natural sau e pus de tine…asta nu inteleg oricum sa nu o lungim aici imi explici la un ….suc binenteles:D
Ţi-am zis şi pe mess, e pus de mine. 🙂 Scrie şi la sfârşitul articolului..
Cred ca acolo, sus, ai vrut sa scrii “frenezia temporară”, cat despre poze, nota 10.
Noaptea te astepti sa-ti apara in fata o umbra..si poate de aici si teama de necunoscut!
Mulţumesc frumos pentru corectare!
nu as putea sa zic care e mai frumoasa pentru ca toate sunt superbe
super pozele imi inspira liniste
Interesant…
Mie toate imi plac….fiecare are ceva special in ea.Nota zece pentru tine chiar meriti.
Mulțumesc, Victoria!
asta da, ar fi un floolw-up care merita scris, dupa 10, 25 de ani@Annie sa stii ca m-am tot invartit pana sa o scriu, n-a fost usor. Dar ma bucur ca ti-a placut@Ciupercutza duamna, mare dreptate ai:)