Am ajuns aseară la protestul spontan din fața Ministerului de Afaceri Externe undeva pe la ora 21:30. Erau câteva sute de oameni. Aș aproxima că 200 și încă veneau grupuri din spre Aviatorilor.
Chiar când ajunsesem printre oameni steagurile României începuseră să fie ridicate în sus, iar imnul țării să fie cântat. Am rămas blocat pentru câteva secunde și mă gândeam în continuu la determinarea pe care o au oamenii veniți în fața ministerului. Și mă gândeam că totul a pornit de la determinarea românilor care au încercat să voteze peste hotare și nu au reușit.
O mare parte dintre cei veniți erau cu telefoanele în mână.
„Voi, generația asta, v-ați obișnuit să stați numai pe telefoane, nu puteți fără ele”, îmi zise taximetristul în drum spre protest privindu-mă cum umblam pe telefon. El nu vedea și ceva bun în toată treaba asta.
La protest veștile așa circulau. Cei care dădeau tonul scandărilor erau în permanență atenți la mesajele publicate pe Facebook de românii din afară.
„S-au baricadat în ambasada din Paris!”, se aude la un moment da.
Apoi se citeau povești ale oamenilor aflați încă la cozi.
„La londra mai sunt câteva sute de oameni în fața unui prieten și imediat se închid urnele.”, spune cineva din mulțime.
Scandările continuă. Toată lumea-și dorește ca cei din afară să poată vota. „Nu plecăm acasă, până nu votează. Nu plecăm acasă, până nu votează.”
Totul a încetat pe la ora 1 când oamenii au început să plece spre casă, cu mesajul ca astăzi să revină în fața ministerului spre seară. Priviți fotografiile.
