Ori de câte ori zbor cu avionul sunt entuziasmat de numa’ numa’ în momentul în care trec arcul carpatin. Înainte de fiecare zbor mă uit să văd traseul aproximativ, cum va fi soarele și ce aș putea vedea, iar în funcție de asta-mi aleg locul pe o parte sau alta a avionului. Când plec din București spre vestul Europei, la răsărit, stau întotdeauna pe partea dreaptă, cu câteva rânduri înainte de aripă, de exemplu.
Ăsta-i motivul pentru care nu prea mă opresc din fotografiat până nu ies din spațiul aerian al României. Avem norocul că Bucureștiul e relativ aproape de munți, iar avionul – la decolare – nu apucă să urce la o altitudine atât de mare încât să nu poți fotografia din cauza norilor. Așa că fiecare zbor poate fi un spectacol.
Cu această ocazia am început să mă documentez și mai bine despre formațiunile muntoase de la noi din țară, poziționarea lor, repere de identificare, în așa fel încât atunci când fotografiez din aer să știu ce am în imagini. Din acest motiv încep azi seria aceasta, „Geografie prin fotografie”, cu gândul că mai învățăm împreună – prin imaginile surprinse – informații utile despre relieful țării noastre.
Seria de azi surprinde Meridionalii la început de iarnă, cu zăpadă așternută pe creste și pe câteva dintre dealurile mai înalte. Haideți să privim imaginile. În titul fiecăreia veți regăsi – de la stânga la dreapta – reperele care se văd în imagini (localități, munți, lacuri etc.). O parte dintre fotografii sunt făcute cu noul obiectiv Sigma 85mm f/1.4 Art, luat în teste de la F64, un obiectiv care aștept să apară de mai bine de trei ani. O să revin pe blogul F64 și pe Blog de fotografie cu mai multe imagini și impresii.
Să trecem la fotografii!
Dacă aveți completări sau credeți că-i ceva greșit scris, vă rog să-mi spuneți, învățăm cu toții. 🙂