Coboram azi de pe Dealul Mitropoliei și mă îndreptam spre Piața Unirii. În parcul din jurul fântânii, pe o bancă retrasă, se afla el. Un domn a cărui poveste nu o știu. Nu pot decât să îmi dau seama că acolo a dormit (încă dormea când am trecut eu) și că, probabil, în acele plase se aflau câteva lucruri importante pentru el.
E o priveliște pe care o întâlnim din ce în ce mai des. Și nu numai în București. E o poveste care, alături de altele, formează adevărate cărți. Cărți despre omenire. Cărți, până la urmă, despre noi.
