150 de fotografii. 1350 de kilometri. 5.6l/100km. O săptămână. Noul Peugeot 3008.
În urmă cu aproape o săptămână eram în drum spre Eurial Invest – îi puteți urmări și pe pagina de Facebook – de unde avea să preiau noul Peugeot 3008 pentru cel mai lung test drive pe care-l făcuse până atunci. Colaborarea de mai bine de un an cu echipa Eurial a constat în fotografierea și testarea modelelor pentru câteva zile, iar acum a venit momentul pentru următorul pas. O săptămână. 7 zile în care aveam tot timpul la dispoziție să cunosc mașina, să-i văd punctele tari, dar și dezavantajele și să redau în fotografii exact comportamentul ei de pe drum.
Numerele de înmatriculare ale mașinii au ajuns cu câteva minute înainte să o preiau eu. Tot atunci a fost și inscripționată. Mașina era nou nouță. Avea 30 de kilometri la bord, dar și aceia făcuți de la punctul de livrare și până la reprezentanță, probabil. Am profitat de asta și am făcut și primele fotografii de interior. Știam că n-avea să mai arate „atât de nou” ca acum. Interiorul e spațios, are multe spații de depozitare, îți oferă o poziție confortabilă la volan, iar cotiera devine foarte relaxantă mai ales la drum întins.
Spre seară mașina m-a însoțit la o ședință foto, iar apoi și-a luat locul liniștită în parcare așteptând dimineața următoare. La 4 jumătate am deschis ochii, iar la 5 eram deja pe drum. Urmau aproape 350 de kilometri pe ruta București – Focșani – Bacău – Roman. Drum întins, mers normal spre rapid, consum mediu de 5.1l/100km. Mai mult decât decent, ținând cont că modelul testat avea un motor de 1.6l diesel cu 115 cai putere.
În apropierea Buzăului noul 3008 a avut parte și de primul răsărit. Totodată cu el am văzut și eu cel mai frumos răsărit din acest an. Parcă era răzbunarea vremii după două săptămâni de iarnă nu foarte prietenoasă. Am oprit să-i fac câteva fotografii, iar apoi am reluat drumul. Nu m-am abținut să nu fac câteva fotografii și din mers, din interior cu răsăritul în dreapta. Mi-am dezvoltat abilitatea asta nu foarte „safe” de a fotografia din mers. Sper să mă dezobișnuiesc încet, încet.
Am ajuns la destinație, iar timp de aproape două zile mașina a avut parte doar de drumuri în oraș. Consumul a urcat puțin până pe la 5.5l/100km și acolo a rămas. Repet, mi se pare mai mult decât decent pentru o mașină destul de mare, totuși. Apoi vineri am pornit spre casă, în Harghita, în și lângă Odorheiu-Secuiesc.
Am mers pe traseul Roman – Piatra-Neamț – Cheile Bicazului – Lacul Roșu – Gheorgheni – Praid – Odorheiu-Secuiesc. Pe tot traseul acesta de munte consumul a urcat până la 5.6l/100km, iar mașina era chiar plină. Dacă parcurgeți traseul acesta și vreți să vă opriți într-un loc frumos de unde să aveți o vedere panoramică sfatul meu e să opriți imediat după ce urcați Dealul Pângăraților, cam la 13km după Lacul Roșu. Se vede foarte frumos toată zona!
Am ajuns cu bine acasă, iar în ziua următoare am mai făcut un drum la Praid. Până acum mașina a trecut prin două spălări, una înainte de preluare și una înainte de ieșirea din Piatra-Neamț (înainte cu aproape două ore să fac fotografiile de mai sus). Și cam așa arăta a doua zi. Dacă aveți de fotografiat mașini să aveți grijă în perioada aceasta. Mâzga de pe asfalt se lipește rapid de mașini și dacă vreți să fotografiați detalii nu prea o să aveți cum.
Partea frumoasă la culoarea aceasta e că oricum ar sări toată mâzga asta mașina n-arată deloc rău. Mie chiar îmi place cum se vede în fotografiile de mai sus. Totuși, a doua zi am fost mai atent și am spălat mașina fix înainte să o fotografiez. Am spălat-o și am condus-o 10 kilometri până unde aveam să o fotografiez. Vremea a ținut cu mine. Parcă era mijlocul primăverii și gândiți-vă, totuși, că eram în inima Harghitei unde nu-i chiar polul căldurii la noi în țară.
Locul în care am realizat următoarele fotografii e undeva între Odorheiu-Secuiesc și Homorod (în drum spre Miercurea Ciuc). E un platou la 15 kilometri de Odorhei și îți oferă un peisaj tare, tare frumos.
Am început întâi cu fotografii mai statice.
Și apoi am fotografiat-o în proba de „traseu”. Întâi pe asfalt…
Și apoi pe un drum pietruit…
Iar la întoarcere am prins un apus frumos în pădurea din drumul spre Odorhei și nu m-am putut abține să nu ies cu jumătate de corp pe geamul mașinii. De data asta nu conduceam eu. Abilitatea asta încă n-am deprins-o. 🙂
Iar spre seară, la apus, am avut o întâlnire de gradul zero. Cu cine? Cu 11 domnișoare. Prima oară ele 4, iar apoi celelalte 7.
Și ziua s-a încheiat cu aceste fotografii la apus. Tare fain se mai vede mașina în lumina soarelui care apune.
A doua zi a mai urmat încă o sesiune foto. Dar nu înainte de a fotografia momentul acesta:
De data aceasta am urcat mașina pe câteva dealuri, pe un drum care nici nu prea se vedea și se croia mai mult prin iarbă. Funcția „Mud” devine utilă în astfel de situații și îmbunătățește semnificativ tracțiunea din câte am observat. Priviți, din nou, 3008-ul în lumina apusului.
Și apoi a doua zi am pornit spre București. S-a făcut o săptămână în care am mers zi de zi cu noul Peugeot 3008. Pe drumul până la București (290 de kilometri cu tot cu partea de oraș) am scos consumul de 5.3l/100km, în condițiile în care am ajuns în 3 ore și jumătate și am mers repejor.
Rămân la ideea că 3008-ul îmi place cel mai mult dintre toate Peugeot-urile pe care le-am condus până acum. E mare, e spațios, stă bine pe drum, e plăcut la condus, e confortabil, nu se dă în lături de la drumurile mai puțin bune, iar facelift-ul de pe noua versiune vine drept o mânușă.
Am predat mașina în București cu 1.350 de kilometri făcuți în această săptămână. A fost o experiență tare, tare plăcută! 🙂
