V-am arătat primele portrete pe film. V-am arătat primul fotoreportaj pe film. Acum mi-am dorit tare mult să realizez o ședință foto integral pe film. Se făcea că acum două săptămâni mi-am schimbat aparatul pe film și am trecut pe un Nikon F60 – avantajul e că pot utiliza aceleași obiective pe care le utilizez și pe D-SLR. Nu apucasem să developez niciun film cu el.
Aveam însă patru filme luate cu mine, două cu ISO 200 și două cu ISO 400, pe care voiam să le folosesc la această ședință foto. Totuși, nu mai developasem nimic cu acest aparat și începusem să am emoții. De fapt, am conștientizat emoțiile după ședința foto când mi-am dat seama că s-ar putea să am surprize neplăcute. Aparatul era în stare foarte bună, dar n-aveam de unde ști ce mă va aștepta. Și norocul a fost de partea mea. Dar haideți să vă povestesc puțin despre cum a pornit toată pasiunea pentru fotografia pe film pentru mine.
Anul trecut, pe la mijlocul primăverii, fotograful David Botond mi-a realizat o ședință foto pentru sfârșitul de liceu pe film. Botond este un fotograf pe care mi-e greu să-l descriu în cuvinte. Mi-e greu pentru că acele cuvinte ar fi prea mici. Puteți vedea câteva fotografii realizate de el și pe Blog de fotografie. Fotografiază de mulți ani atât pe film, cât și pe digital, iar rezultatele pe care le obține sunt impresionante.
El mi-a indus fotografia pe film în sânge. Indirect. A fost totul în așa fel încât mi-am dorit ca aceste filme cu prima ședință foto realizată pe film să le developez în studioul lui. Vă invit să-l urmăriți dacă aveți timp! E un fotograf aparte! 🙂
Și acum să revenim la ședința foto de acum. Îi mulțumesc Oanei, domnișoarei din fotografii, pentru răbdare și pentru încredere. Nu știam ce va ieși, cum va ieși și… dacă va ieși. 🙂 Mulțumesc frumos și Hotelului Mariko Inn unde am realizat fotografiile. Am avut parte de o cameră foarte expresivă. Totul era parcă învăluit într-un alb special, cu nuanțe contrastante, dar care puteau induce rapid o atmosferă aparte. Dacă ajungeți pe acolo vă recomand cu mare căldură camerele din clădirea nouă. Arată într-un mare fel!
Să vedem fotografiile! Îmi place din ce în ce mai mult senzația pe care ți-o oferă fotografia pe film!
4 comments
Mi-l amintesc si acum pe tatal meu cum cel putin o data la 2-3 luni se inchidea in baia intunecata si developa filme. Era asa un mister pentru noi sa vedem ce iese de acolo…
Cred și eu! Foarte tare! 🙂
Frumoase fotografii.
Poate imi spui si mie ce film ai folosit, ca aparatul am inteles ca e Nikon F60
Kodak 400 si Fujicolor 200.