Se spune că dacă un fotograf realizează o fotografie reușită într-un an, e un fotograf cu potențial, un fotograf bun. Fotografii poți realiza zilnic, toate pot fi frumoase, spectaculoase și de-a dreptul superbe. Cu acea fotografie e mai greu. Nu știu dacă am mai trăit vreodată senzația pe care am trăit-o când am realizat fotografia din acest articol. Poate atunci când am realizat fotografia cu Crestele Făgășilor sau pe cea cu Ridicarea rugăciunilor la ceruri.
Dar totuși, parcă n-a fost ca acum. Mă plimbam prin Timișoara dorind să realizez câteva fotografii de stradă, câteva fotografii cu orașul. Era ora apusului și mă gândeam că aș putea profita de acest lucru. Întâmplarea a făcut să ajung în Piața Unirii. Voiam să ajung în celebra piață care apare în toate fotografiile, Piața Victorieri, dar neștiindu-i numele mi s-a părut mai mult probabil ca renumita piață să fie cea a Unirii.
N-a fost așa, dar mi-a plăcut totuși tare mult și m-am oprit să realizez câteva fotografii. În timp ce treceam pe lângă dom soarele apunea în dreapta mea. Tot în dreapta mea, pe o bancă, doi tineri se sorbeau din priviri și se sărutau. M-am oprit pentru o secundă. Soarele era în dreptul lor. Momentul era perfect. Mă așez în genunchi și încep să fotografiez. La al treilea cadru realizat a apărut porumbelul. Atunci am simțit o senzație de mulțumire pe care nu o pot descrie în mai multe cuvinte.
M-am dus la cei doi tineri, le-am arătat fotografia și le-am cerut acordul pentru publicarea ei. Le mulțumesc frumos și le doresc toată fericirea din lume! 🙂 Sper să își amintească de această fotografie cu mare drag peste câțiva ani!
