Povești despre oameni în primele trei zile de #FITS2015

Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, aflat la ce-a de-a 22-a ediție, este unul dintre cele mai importante evenimente culturale de la noi din țară și unul care atrage anual foarte mulți turiști, atât din România, cât și de peste hotare. E-o perioadă în care se ocupă rapid toate locurile de la unitățile de cazare din oraș și în care abia mai găsești bilete la piesele de teatru anunțate. Și cred că partea cea mai frumoasă e că sibienii se bucură și ei, la rândul lor, de festival. Ai zice că ar putea fi deranjați de mulțimea de oameni sau de gălăgia din serile cu spectacole de stradă. Dar nu-i deloc așa.

Tocmai de aceea am să vă povestesc în acest articol câteva cuvinte despre oamenii pe care i-am întâlnit în cele trei zile în care am fotografiat festivalul alături de Staropramen. Deschid o paranteză și vă spun că pe toată durata festivalului puteți încerca la standul lor din Piața Mare, imediat cum ieșiți de pe pietonala Nicolae Bălcescu, niște sandwich-uri foarte bune făcute de D’Artagnan și echipa lui. Tot acolo veți mai putea lua parte la mai multe activări care vă vor oferi bere pentru cuvinte ori bilete la piese de teatru pentru răspunsuri corecte.

Revenind, am să-ncep povestea despre oameni cu o doamnă al cărui nume nu-l știu, dar pe care aștept cu nerăbdare să îl aflu de la vecinul de peste drum, despre care am să vă povestesc mai apoi. Era sâmbătă după-masa când pe pietonala de care vă ziceam începuse spectacolul „Invitație muzicală în Kikiristan”, pus în scenă de o fanfară veselă care-a reușit să binedispună rapid mulțimea adunată. Văzând la un moment dat că se adună din ce în ce mai mulți oameni, m-am gândit c-ar ieși bine o fotografie făcută de undeva de sus. Câteva clipe mai în colo găsesc o doamnă la etajul unu, chiar pe partea unde era formația așezată.

Îi fac semn și-o întreb dacă pot urca la dumneaei ca să fotografiez mulțimea. Îmi răspunde afirmativ cu zâmbetul pe buze și, după ce-am bătut întâi la o ușă greșită, am dat de apartamentul dumneaei. Am mers direct la geam și, după nici jumătate de minut, cei din formație m-au văzut că sunt acolo și-i fotografiez. N-au trecut decât câteva momente până când s-au oprit, s-au întors spre mine, și-au început să cânte cu toții așa cum îi vedeți în imaginea de mai jos. Am avut mare noroc de familia care m-a lăsat – fără să știe cine sunt sau ce intenții aș putea avea – să îi trec pragul casei și să stau acolo câteva minute bune, motiv pentru care țin să îi mulțumesc!

DAP_1400

O zi mai târziu, pe aceeași stradă, doar că pe partea opusă și în timpul spectacolului „O lume de basm”, văd un domn cu fiica lui la balconul unui apartament de la etajul al doilea. Repet povestea și primesc același răspuns afirmativ din partea lor.

– Stai și fotografiază cât ai nevoie că se vede tare frumos de aici. Fă-ți treaba și dacă ai nevoie de ceva numa’ spune-ne că suntem aici.”

Câteva minute mai târziu simt miros de cafea. Întorc capul și-i văd pe ei trei, familia completă, fiecare cu câte o ceașcă de cafea și încă una, a patra, pe care o aduseseră pentru mine.

Tot așa, oameni pe care atunci i-am cunoscut și care-au avut încredere să lase un străin în casa lor fără nicio problemă. Domnule Pop, vă mulțumesc frumos!

DAP_2126

Povestea continuă cu Julieta, așa cum îi era numele de scenă din timpul scenetelor de teatru făcute la terasele din centrul orașului alături de cei de la Staropramen. Pe scurt, așa cum veți vedea în imaginea de acum, dar și altele de la finalul articolului, Julieta și Romeo se așezau la o terasă și, dintr-o dată, când te așteptai cel mai puțin, începeau o secvență din piesa cu același nume. Toată lumea se întorcea către ei neștiind ce se întâmplă. Treaba se termina după câteva minute cu multe aplauze și bis-uri din partea oamenilor. Iar la final, fiecare dintre oamenii de la terasă are șansa să câștige bilete la piese de teatru ori bere, asta dacă răspunde corect la întrebarea „Care e numele piesei de teatru pe care ai văzut-o?”.

Așa se face că în fiecare zi ei joacă alte roluri, însă o fac atât de bine încât îți e mai mare dragul. Dar povestea nu se oprește aici. Julieta, așa cum o să-i zicem în continuare, mai face și alte lucruri. Programul ei, pe durata festivalului, era cam așa: în prima parte a zilei lucra la standul Staropramen și-i invita pe oameni să ia parte la activități, apoi spre după-masă juca în piesele acestea de teatru, iar seara lua parte la spectacole. În sensul că juca în ele.

Duminică, spre exemplu, a jucat în Faust, spectacolul care e sold-out din ziua anunțării și care-i punct de referință pentru întreg festivalului. Atâtea ore de muncă nu-s la îndemână, cu atât mai mult când stai toată ziua în căldură și pui și mult suflet ca să poți să-ți joci rolurile cât mai firesc.

DAP_0957

Și pentru că tot vorbeam de Faust, să vă povestesc de norocul pe care l-am avut și care m-a ajutat să intru la piesă. Nu prinsesem bilete la niciuna dintre cele trei reprezentații, așa c-am zis să merg totuși să încerc, fix în seara în care urma să pornesc spre București, poate reușesc cumva să găsesc un bilet la fața locului.

N-a fost să fie și cu 10 minute înainte de spectacol mă și gândeam deja să mă întorc în Piața Mare unde urma să înceapă un spectacol de stradă. Mă consolam cu gândul că am să fotografiez acolo.

Mă pregăteam să plec și, dintr-o dată, vine spre mine o doamnă cu două bilete în mână:

– Am auzit că vrei bilete la piesă. Doi prieteni de-ai mei nu mai vin, așa că dacă vrei îți pot da ție unul.”

Nu mi-a venit să cred când am auzit. Chiar cred în speranța care moare ultima, dar atunci nu mă gândeam că mai am vreo șansă. Îi mulțumesc doamnei care e din Brașov și a luat biletul cândva în aprilie, dimineața devreme, pentru amicii ei!

Cât despre spectacol, e clar că nu se poate rezuma în cuvinte. Merită să-l vedeți când aveți ocazia! E-o experiență de la început și până la final. Am să vă arăt o imagine din timpul piesei, singura, de altfel, pe care am făcut-o, că preț de două ore nu mi-am desprins privirea de la tot ce s-a întâmplat.

Sunt doar câteva dintre exemplele de oameni care fac ca festivalul să fie o experiență plăcută și pe care să nu ai cum să o uiți. Și așa sunt mulți, foarte mulți dintre ei. În timpul spectacolelor de pe stradă vezi cum actorii interacționează cu oamenii din public, cum își modifică spectacolele în funcție de ei, cum fac în așa fel încât să te simți special prin simplul fapt că ești prezent acolo.

Și contează mult, din punctul meu de vedere, după trei zile pe care le-am petrecut fotografiind atmosfera de pe străzile Sibiului din timpul festivalului.

Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu mai ține până pe 21 iunie, așa că aveți timp suficient să ajungeți la el. Merită să o faceți!

Am să rezum acum în imagini ce s-a întâmplat în primele trei zile. Și urmează alte zile cel puțin la fel de spectaculoase! 🙂

O lume de basm

Spectacol reprodus zilnic, însă în forme diferite: jocul de lumini și cu focul alături de coregrafia excelentă te aduc rapid în lumea… de basm descrisă în titlul acestuia.

DAP_1605 DAP_1697 DAP_1675 DAP_1647 DAP_1543 DAP_1462 DAP_9521 DAP_9480DAP_9653 DAP_9665 DAP_2093 DAP_2126DAP_2154DAP_2138

Invitație muzicală în Kikiristan

Întâlnit aproape în fiecare zi pe străzile Sibiului, spectacolul te binedispune rapid și-ți dă o stare de bucurie, veselie.

DAP_1391 DAP_1400 DAP_1336 DAP_1224 DAP_1243 DAP_9574 DAP_9567

Romeo și Julieta” și „D’ale carnavalului

ad-hoc la terasele Staropramen din oraș

Te vor surprinde, iar la final îți vor da șansa să câștigi bilete la teatru sau sticle cu berea pragheză.

DAP_1068 DAP_0901 DAP_0939 DAP_0999 DAP_1011 DAP_1039

Big Bang

Acesta a fost spectacolul de deschidere al festivalului. Cu el s-a deschis festivalul și în 2007, când Sibiul devenea Capitală Culturală Europeană.

DAP_0152 DAP_0088 DAP_0182 DAP_0225 DAP_9912 DAP_9944

Sandwich-urile delicioase

cu nume celebre din teatru: Kafka, Faust sunt doar câteva exemple.

DAP_0608 DAP_0493 DAP_0510 DAP_0643

Le găsiți zilnic la standul Staropramen gătite chiar de D’Artagnan și echipa lui. Îs delicioase tare și sățioase câți să-ți dea rapid energie de cutreierat orașul.

Tot la stand veți putea face fotografii cu statui vivante ori veți putea compune la o mașină de scris veche, dar care-o să vă răsplătească cuvintele cu bere.

DAP_1966 DAP_1984 DAP_1988 DAP_2378 DAP_2331 DAP_2353 DAP_0823

Carnavalul începe cu samba

Petrecere vioaie cu muzică și dans pe pietonala Nicolae Bălcescu.

DAP_9547DAP_1149 DAP_1123

Suflet de statuie

Statui vivante care revin la viață dacă știi cum să te comporți cu ele: dansează, cântă ori îți oferă o surpriză. Te vor invita însă întâi să le cânți sau să le reciți.

DAP_1898 DAP_1934 DAP_1949 DAP_1961

Sibiul

Și nu în ultimul rând întreg Sibiul care-o să vă relaxeze și-o să vă dea o stare-aparate. De neratat, pe lângă toate locurile frumoase pe care probabil deja le știți, sunt și cafeaneaua Pardon – cu unul dintre cele mai frumoase interioare, restaurantul Kon-Tiki – cu cea mai bună mâncare românească (ciorba de burtă îi ce trebuie) ori standul cu înghețată Lillys din Piața Mică, de lângă turn.

Să ne revedem și la anul, cu bine, de la și la #FITS2016! 🙂

PS: e bine de știut că s-a redeschis Turnul Bisericii Evanghelice de unde puteți vedea o super vedere peste oraș.

DAP_1865 DAP_1867 DAP_1870 DAP_1879 DAP_1890 DAP_1779 DAP_1795 DAP_1801 DAP_1816 DAP_9532 DAP_9556DAP_9748

3 comments
  1. A fost foarte frumos festivalul, mi-a placut la nebunie si as vrea sa mai vin. Ideea e ca nu sunt din Sibiu si nu stiu daca o sa mai am ocazia chiar mereu, dar o sa-mi dau silinta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *