Zilele trecute am vizitat-o pe străbunica. De două luni ea a rămas singură. Străbunicul a ales drumul îngerilor la vârsta de 90 de ani. Străbunica are 93 de ani și ultimii 70 de ani din viață, sau mai mult, și i-a petrecut alături de străbunicul meu. În fiecare zi, în fiecare minut, el a fost acolo. Acolo când aveau nevoie unul de altul. I-am făcut cadou străbunicii un tablou cu o fotografie în care ea apare alături de bunicul meu. Este vorba de fotografia de mai jos. În momentul în care a văzut-o a început să plângă ducând tabloul spre inimă. Pentru că despre asta este viața. Despre persoane dragi care ne sunt alături întotdeauna.
Ei bine, viața e alcătuită din clipe care ne definesc. Clipe care, pe noi ca oameni, ne fac să fim altfel. Ne transformă. Ne schimbă. Ne oferă noi perspective. Ne aduc la rădăcini. Sau ne aduc alături persoane dragi nouă. Persoane care ne pot și ne sunt alături atunci când sufletele noastre simt că au nevoie de acel ceva.
Din păcate nu întotdeauna putem transforma o clipă într-o zi. Sau într-o oră. Nici măcar într-un minut. Depinde foarte mult însă de noi modul în care valorificăm acea clipă și cât de mult o aducem alături de sufletul nostru. Sunt persoane care nu merită nimic din ceea ce inima noastră poate să ofere. Însă sunt persoane care merită tot ce poate oferi o inimă. Sau mai mult. Adică iubirea din întreg sufletul.
Clipele nu sunt pentru a fi uitate. Clipele sunt pentru a fi trăite și prețuite. Prețuind fiecare clipă ne prețuim pe noi și pe cei din jurul nostru. Cei care, până la urmă, sunt viața noastră. Haideți să prețuim oamenii. Haideți să prețuim clipele. Pentru că rar, dar foarte rar, poți retrăi o clipă. Însă întotdeauna poți avea o amintire de neuitat cu fiecare clipă a vieții tale.
1 comment
Foarte frumos! Felicitari!
Si eu am cateva fotografi, la sectorul “God’s creation”
https://roxanabarsanblog.com/