Mă îndreptam azi dimineață spre Praid. Vremea era destul de închisă și parcă, parcă începuse o ploaie mocănească. În drumul spre Praid, pe dealul Kalonda, făcând un mic ocol, am avut parte de o priveliște specifică acestei perioade, o priveliște plină de energie.
De undeva, din iarbă, se auzea lătratul unui câine ciobănesc. Câțiva metri mai în colo era o turmă de oi ajunsă din spate de un cioban care îndruma ovinele să treacă spre cealaltă parte a drumului. Mi-ar fi plăcut să mă aflu acolo și să surprind același peisaj, aceeași scenă undeva pe la orele apusului. N-a fost să fie așa.
Am surprins astfel câteva clipe din scena pe care v-am descris-o mai sus. Totul părea extrem de liniștit de la distanță. Locul părea abandonat. Apropiindu-mă am observat că nu era deloc așa. Iată fotografiile pe care le-am realizat. 🙂
