Promenada vârstei a treia…

Cu siguranţă fiecare dintre noi am văzut, cel puţin o dată, persoane în vârstă în timpul unei plimbări în parc. Fiecare chip pe care-l vezi spune o poveste, fiecare vârstnic îţi inspiră uneleori milă, uneleori fericire, mai rar însă.

Situaţia persoanelor de vârsta a treia nu este prea fericită din păcate şi astfel chipurile acestora exprimă, deseori, tristeţe. O poveste care se aproprie de sfârşit, un sfârşit lipsit de fericit.

Afară ninge prăpădind,
Iubita cântă la clavir, —
Si târgul stă întunecat,
De parcă ninge-n cimitir.

Iubita cântă-un mars funebru,
iar eu nedumerit mă mir :
De ce să cânte-un mars funebru…
Si ninge ca-ntr-un cimitir.

Ea plânge si-a cazut pe clape,
Si geme greu ca în delir…
În dezacord clavirul moare,
Si ninge ca-ntr-un cimitir.

Si plâng si eu si tremurând
Pe umeri pletele-i resfir…
Afară târgul stă pustiu,
Si ninge ca-ntr-un cimitir.

(George Bacovia – “Nevroză”)


8 comments
  1. Sunt tristi pentru ca le e greu. Medicamentele sunt scumpe si cozile la spitale interminabile, iar pensia le-o scad guvernantii cum vor, desi ei au muncit o viata-ntreaga… Putini sunt cei care o duc bine la batranete.
    PS: Pozele imi plac foarte mult!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *