Lupul (Canis lupus) este unul dintre cele mai renumite mamifere, făcând parte din familia Canidae alături de vulpe, câine, şacal şi enot. Acesta, deşi nu este unul dintre cele mai mare sau puternice carnivore din europa, şi-a câştigat renumele de-a lungul timpului datorită agresivităţii acestuia şi legendelor existente. Una dintre cele mai renumite fiind legenda lupoaicei ce i-a hrănit pe Romulus şi Remus, dând astfel o conotaţie importantă acestui mamifer în cultura romană.
Lupul este un animal robust şi suplu, lung de aproximativ 1,5 metri, adăugându-se şi coada de până la 80 centimetri, având o greutate variabilă între 40 şi 70 kilograme, oferindu-i putere destulă pentru a se adapta la aproape orice mediu din întreaga lume. Blana lupului este de o culoare brun cenuşie cu variaţii multiple, compunându-se din două rânduri de peri, unul foarte dens şi lânos, iar altul mai lung şi spicuit cu vârful negru. Datorită faptului că năpârleşte toamna, acesta se poate prezenta în două culori ale blănii total diferite datorită adaptării la noul anotimp, iarna fiind de culoare deschisă şi groasă, iar vara de culoare închisă şi subţire.
Alimentaţia lupului este una specifică pentru un carnivor, deşi la nevoie poate fi şi omnivor, putând supravieţui doar cu fructe şi alte vegetale, sau chiar şi cu scoarţa copacilor în cazuri extreme. Lupul se comportă atât ca vânător cât şi ca necrofag, reprezentând un real ajutor pentru păstrarea echilibrului natural şi a ritmului lanţului trofic. În locurile în care lupii au fost exterminaţi dezechilibrul termic a avut un mare efect, având un efect larg asupra mai multor specii care trăiau în zona respectivă.
Împerecherea lupilor are loc în lunile februarie-martie, perioada de gestaţie fiind de circa 63 de zile, puii ieşiţi fiind orbi aproximativ 2 săptămâni. Aceştia sunt hrăniţi timp de 6 saptămâni de către mamă, după care sunt îţărcaţi cu uşurinţă, hrana fiind procurată cu ajutorul întregii haite.
Performanţele lupilor sunt impresionante; în căutarea hranei aceştia pot parcurge peste 100kilometrii într-o noapte, alergând în situaţii-limită chiar şi cu 60km/h, fiind unul dintre cele mai rapide mamifere. Şi simţurile lor sunt extraordinare, mirosul, văzul, auzul toate sunt foarte dezvoltate, putând vâna chiar şi în cele mai neplăcute condiţii existente în mediul în care trăiesc. Lupii au nevoie în general de un teritoriu foarte extins, existând astfel deseori bătăi agresive între haite, pentru deţinerea unei anumite zone. (teritoriul necesar ajunge până la 3000 hectare)
8 comments
Prietene vad ca te dai la lup cu obiectivul :))
Ei, incerc si eu cu ce pot. 😀
Uneori pare plapand, de multe ori e o forta. Pare docil dar in realitate e o bruta. Bine ca nu-l avem prin preajma.
Asa mi s-a parut si mie acolo, foarte “tacut”, insa nu-mi inchipui cum ar fi in alte situatii.
Dragos, incearca sa pui in galerii separate fotografii facute in libertate si fotografii facute in captivitat/parcuri/gradini.
Este o mare diferenta intre o fotografie in libertate si una in orice alta ipostaza.