Pot spune despre 2014 c-a fost anul în care mi-am descoperit pasiunea pentru fotografia documentară, de reportaj. Mai încercasem să fac astfel de fotoreportaje, dar aveam în gând o altă definiție despre ce-nseamnă toată treaba asta. În ianuarie în schimb am început o serie de fotoreportaje făcute pe ambulanță. Era 22 ianuarie când m-am urcat prima oară în ambulanță.
Urmau să fie 15 ore pline de povești. Îmi propusesem să surprind în fotografii toate acele povești. Îmi luam notițe pe telefon și mă tot întrebam oare cum o să leg totul. Cum urma să dau contur fotoreportajului. Am ajuns acasă după 15 ore și m-am pus direct în fața laptopului să procesez fotografiile și să scriu pe blog ce se întâmplase peste zi.
Atunci mi-am dat seama că totul s-a întâmplat foarte repede. Era miezul nopții când m-am apucat și nici n-am simțit când au trecut 3-4 ore și aveam materialul pregătit pentru publicare. Mi-a plăcut ce-a ieșit. Mi-a plăcut cum s-a întâmplat totul. Dar cel mai mult mi-a plăcut partea de poveste prin care trecusem pe durata întregii zile. Oameni, reacții, expresii, trăiri, povești. Totul în câteva ore care-mi păreau apoi minute. Totul se întâmpla repede, dar cu însemnătate.
De atunci și până acum am mai urcat de două ori pe ambulanță. Am fotografiat zile din viața unor oameni pe care-i admir și pe care m-am bucurat să-i cunosc. Am cunoscut povești ale unor oameni puternici. Am aflat despre oameni care duc numele țării cu mândrie peste hotare. Am aflat apoi de oameni încercați de viață, dar care și-au păstrat optimismul și zâmbetul. Am participat la evenimente din clipele în care-au început să se strângă primele șuruburi pentru scenă și până la ultimul spectator rămas. Am încercat să mă învăț să dau context fotografiilor pe care le fac.
În 2015 îmi doresc să învăț și mai mult și sper ca-n 2016 să pun la punct proiecte de documentare prin fotografii. Cert e că prin toate experiențele din anul ăsta m-am cunoscut pe mine. Și-am cunoscut poveștile din jurul meu prin fotografii.
Iată 10 fotoreportaje din 2014 care-mi rămân în gând oricând. Sărbători frumoase să aveți și un 2015 cu multă sănătate și fericire! Și putere pentru zâmbete indiferent de încercările la care suntem supuși! 🙂
De gardă pe ambulanță – Zile din viața oamenilor care ne salvează viața
Trei fotoreportaje făcute în 2014 pe ambulană. Două gărzi pe timp de zi, una pe timp de noapte. Mai bine de 50 de ore petrecute alături de cei care ne salvează viața. Fiecare caz la care am ajuns a fost, cu siguranță, o lecție de viață. Vezi fotoreportajele:
- 15 ore pe ambulanță: O zi din viața oamenilor care ne salvează viața
- 12 ore pe ambulanță: O noapte din viața celor care ne salvează viața
- O gardă pe ambulanță în care am învățat că doctorii nu vindecă doar trupuri
—
Maia Morgenstern: „Bucăți din clădire cad, se prăbușesc, în mine creează o panică, o disperare!”
„Poftim, ia niște covrigi, copil, ia că-s tare buni”, mi-a spus doamna Maia Morgenstern de îndată ce-am intrat în biroul ei. N-apucasem să facem cunoștință, dar parcă nici nu îndrăzneam. M-a întâmpinat dintr-o dată cu o căldură aparte, dar într-un mod direct care m-a făcut să înțeleg din prima clipă că nu-i genul de persoană care să te privească de sus.
—
Meci de box, povestea în fotografii a concertului Voltaj
„Salut, sunt Drago…”. N-am apucat să-mi termin numele de spus și Călin mă completează: „Dragoș, salut, Dragoș, știu, ne fotografiezi azi și mâine.” Vă dați seama ce era în capul meu atunci. Și-așa aveam emoții destule, iar când am văzut că în toate aglomerația dinaintea concertului Călin și-a amintit rapid și exact despre ce-i vorba m-a cam lăsat fără cuvinte. Uneori uităm ce facem de la o secundă la alta, fără s-avem treburi prea importante în cap. Mă gândesc că trebuie să fii foarte atent la oameni, la cei din jur ca să îi poți repera rapid și să știi cum să îi iei, așa cum a făcut solistul trupei Voltaj încă din primul minut în care ne-am întâlnit.
—
O zi din viața lui Cornel Ilie
Era 8 și un pic când îmi sunase alarma după vreo două-trei ore de somn. Cu ochii întredeschiși și cu câteva guri de cafea luate în fugă mi-am pregătit geanta foto și am plecat de acasă. Știam că urmează să fie o zi cu totul specială și care o să-mi aducă multe stări de bine, așa că am pornit din start cu energia și gândurile astea.Urma să petrec o zi întreagă cu Cornel Ilie, solistul trupei Vunk, și să o documentez prin fotoreportajul acesta. Urma să-l cunosc pe omul Cornel Ilie și să fur din stările lui prin fotografii.
—
Antrenamentele din spatele campioanelor junioare
Am petrecut așadar trei ore fotografiind un antrenament de-al lor. Înainte să înceapă antrenamentul am aflat care-i programul zilnic al lor. De luni până sâmbătă ele se trezesc la 6 dimineața pornind pe la 7 spre școală. Stau până după prânz la școală, iar apoi urmează antrenamentele zilnice de 3-4 ore. Mai petrec o oră pe drum și ajung acasă pe la 6-7 după-masa. Mai mănâncă ceva, își mai fac temele și cam gata, a trecut ziua.
—
Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu
În perioada 6-9 iunie am fotografiat la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu. Vezi fotoreportajele făcute în cele trei zile:
—
Experiență culinară într-un restaurant cu stele Michelin
În luna iulie am fost în Praga alături de câștigătorului locului al III-lea la Masterchef, Rareș Calotă, și Staropramen, pentru o experienă culinară într-un restaurant cu stele Michelin.
—
Tradiții și meșteșuguri pe Drumul Lung spre Cimitirul Vesel
Era 17:30 când ajunsesem în Gara de Nord și așteptam trenul către Sighetu Marmației. La 18:05 era afișat trenul care urma să ne ducă pe Drumul Lung spre Cimitirul Vesel. Una dintre cele mai călduroase zile ale anului și-a făcut simțită prezența și în gară și abia așteptam să urc în tren gândindu-mă că am să mai scap de căldură. Preț de 10 minute căldura din tren o întrecea parcă pe cea de-afară. Viteza trenului și ușile deschise ne-au răcorit totuși, mai apoi. Au urmat 15 ore pe tren. A doua zi, la 7:30, fără nici măcar un minut întârziere, am ajuns în gara din Sighetu Marmației. De aici am pornit direct spre Săpânța, iar pe la ora 8 eram în dreptul Cimitirului Vesel. Urma o zi în care aveam să cunoaștem din poveștile meșteșugarilor și tradițiile care dau viață Maramureșului așa cum era acum mulți ani.
Vezi fotoreportajele făcute în Maramureș:
—
Povestea concertului Vunk din Orașul Minunilor
„Vă mulțumim că sunteți alături de noi în Orașul Minunilor!”, erau cuvintele pe care le-a rostit Cornel Ilie în încheierea concertului. Un concert care preț de două ore a adus zâmbete pe fețele oamenilor și bucurii în inimi. Un concert care a început să transmită această stare de bine chiar de acum câteva luni, de când a luat naștere Orașul Minunilor, mișcarea socială a poveștilor frumoase și a faptelor bune care se întâmplă în jurul nostru.
—
Ploaie, lapoviță, ninsoare și viscol în București
Se făcuse trei după-masa când am văzut că afară începe să fulguiască. M-am uitat pe progrnoză și-arăta că toată seara urmau să fie așa, motiv pentru care n-am stat pe gânduri și-am ieșit la fotografiat. Stând în Piața Sudului m-am învărtit o oră și ceva prin zonă, apoi m-am întors acasă.
—
De alegeri: După mai bine de 15 ore de stat în stradă
Povestea zilei a început sâmbătă, 15 noiembrie, când am fost întrebat dacă ies să fotografiez duminică oamenii care votează. Din reflex am răspuns da, dar abia apoi mi-am dat seama că am nevoie de un element de legătură ca să fac toată treaba asta. Le mulțumesc frumos celor care m-au susținut în tot proiectul pe care-l veți vedea mai jos încă de când să-l încep!
—
Ziua României alături de Voltaj
E 02:32 acum când încep să scriu articolul. Mă simt bucuros și fericit pentru ce s-a întâmplat în ziua care tocmai a trecut. Totul a început acum aproape o săptămână cu gândul să fac un fotoreportaj de Ziua României. Voltaj urma să susțină un concert în Aeroportul Henri Coandă, iar apoi încă unul la Sfântu Gheroghe, în Covasna. Urma să petrec o zi întreagă cu oamenii pe care-i ascult încă de când eram mic și pe melodiile cărora am crescut. Urma o zi plină, dar cu multe clipe care m-au încărcat cu bucuria și fericirea de care vă spuneam mai sus.
—
#Gatimpentrubunici nu doar mâncare, dar și fericire
Povestea zilei a început ca-ntr-un basm. Cu prinți și prințese. Regi și regine. #Gătimpentrubunici, evenimentul organizat de Electrolux, a ajuns la ce-a de-a treia ediție. De trei ani, în preajma Crăciunului, ei și Casa Regală organizează un cooking caritabil în care bloggeri alături de echipa Electrolux gătesc pentru bătrâni singuri. Bătrâni care devin însă bunici pentru cei care au gătit, pentru cei care le-au transmis gânduri. Toți sunt beneficiari ai Fundației Principesa Margareta, iar singurătatea le este alinată de voluntarii care-i vizitează săptămânal și care le transmit energia să meargă mai departe.
—
Despre asta a fost. Un 2015 cu sănătate și fericire să aveți! 🙂
