“Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri “
Vers al poeziei Eminesciene în care trecerea timpului este comparată ca un ciclu etern al norilor , fapt ce-şi pune amprenta în tot ceea ce ne-nconjoară , în tot ceea ce există . Creeând spaţii mistice înconjurate de un aer vechi fără sfârşit , anii sunt dovada vie a imparţialităţii faţă de locurile atinse , locuri ce sunt într-o continuă transformare .
Trecerea anilor aduce deodată şi noi schimbări , schimbări ce reduc şansele de un trai mai bun anumitor oameni , oameni care nu au parte de bucuria unei dimineţi liniştite şi de fericirea ce odinioară era împărţită familiei . Aceste imagini prezintă starea critică în care se află şi în care trăiesc oamenii mai puţini norocoşi , oameni ce ar putea aduce un adevărat beneficiu societăţii , însă nu au norocul de a face acest lucru .
6 comments
Bestial … imi place cum lucrezi si ceea ce faci, bafta-n continoare. Tine-o tot asa!!!
Foarte reusite pozele, expresive si chiar pline de simboluri ce reprezinta ,,acea” parte a Romaniei. Toate pozele au o tematica bine definita, dar preferata mea este a 5-a.
Geamuri sparte , priviri pierdute totul se ineaca in nostalgie dar oare nu defectele fac locurile diferite?Probabil la aceeasta intrebare poate raspunde doar timpul si incercarile lui.Totusi daca stai sa te gandesti viata fara necaz nu ar avea contrast si fiecare bucurie nu ar mai insemna nimic , iar dupa parerea mea viata e ca si o fotografie in care sunt atat elemente bune cat si rele iar noi oamenii nu putem face decat sa le privim din alt unghi fapt care face totul sa para diferit.
superb reportaj 😀 ai capturat frumos vechimea cladirilor si tema satului :).
Va multumesc baieti pentru aprecieri si pentru interesul aratat !