În Maramureș când îi sărbătoare, atunci îi sărbătoare. Sătenii din Săpânța, dar și din celelalte sate pe care le-am mai vizitat au un respect extraordinar pentru tot ce înseamnă tradiții, obiceiuri și credință. O nuntă se face așa cum se făcea și acum mulți ani, iar o sărbătoare religioasă le oferă un moment de liniște oamenilor, îi aduce la biserică în straiele cele mai bune și îi opresc din munca zilnică. Asta se întâmplă la fiecare sărbătoare cu cruce roșie.
—
Vezi și fotoreportajele cu tradiții și meșteșugari: prima parte, a doua parte.
—
Dar să o luăm cu începutul. În seara dinainte de Sfânta Maria, pe 14 august, a avut loc concertul Vocile din Cimitirul Vesel. Face parte din programul festivalului Drumul Lung spre Cimitirul Vesel pe care l-am fotografiat până pe 16 august alături de Cris-Tim.
Concertul acesta a fost ceva ce n-am mai întâlnit. Compozitorul irlandez Shaun Davey a îmbinat epitafurile de pe crucile din cimitir cu muzica clasică și cimpoiul scoțian. Pe scenă a fost corul de femei al bisericii din Săpânța, corul bărbătesc al Facultății de Teologie din Sibiu alături de Symphactory Orchestra. Mai bine de 50 de oameni au cântat pe scena montată în Cimitirul Vesel.
Îo vedeți în prima fotografie pe Peter Hurley și Patrick, juniorul lui.
Eram cu ochii în aparat pe durata primelor melodii și îi fotografiam pe oamenii din public. Eram atent la ei, la expresiile lor. Când dintr-o dată am simțit câțiva fiori și nu-mi dădeam seama de ce. În același timp ascultam și muzica. Iar când am auzit vocile corurilor, cimpoiul, dar și orchestra, când le-am auzit pe toate la un loc, am avut o senzație aparte. Tare, tare frumos a fost să ascult concertul.
Cât despre sătenii veniți la concert, căci ei au fost mai mulți, i-am văzut pe cei mai în vârstă cum priveau cu respect tot ce se întâmplă. Știau că datorită lui Peter Hurley, irlandezul care a organizat festivalul, în Săpânța au venit acum și mai mulți oameni. Toată lumea din sat îl știe și-i este recunoscătoare. Iar respectul i l-au arătat prin participarea la concert și la toate evenimentele legate de festival.
„Ați venit la festival, nu?”, ne întreba fiecare sătean atunci când vorbeam cu el.
Iar concertul din Cimitirul Vesel a fost o experiență în sine. Chiar dacă nu-l auziți, îl veți putea asculta puțin prin fotografii. Și prin chipurile oamenilor care-l priveau.
—
15 august. Sântă Mărie, zis cu grai maramureșean. Spre după-masă urma să înceapă pe pajiștea de la ieșirea din Săpânța spectacolul ultimei zile ale festivalului. Zeci de muzicieni tradiționali au încântat urechile celor veniți pe durata întregii zile.
Erau împărțiți în patru formații și cântau care mai de care mai frumos. Mergeai câțiva pași îi auzeai pe unii. Mai mergeai puțin îi auzeai pe ceilalți. Și tot așa. Muzica tradițională se auzea pe toată pajiștea și vedeam cum încet, încet se strâng tot mai mulți săteni.
Îmbrăcați frumos, în straie populare sau în costum. Bărbații cu pantaloni de stofă și cămașă, iar femeile în costume frumoase. E zi de sărbătoare. Sătenii au mers întâi la biserică, apoi au luat masa în familie acasă, iar apoi au venit spre după-masă la festival.
M-am bucurat mult să văd în jur atât de mulți oameni veseli, încântați de ce se întâmplă. Și mândri că se întâmplă totul în satul lor.
Mai vedeam apoi turiști cărora le sclipeau ochii atunci când vedeau oameni îmbrăcați în haine tradiționale sau când ascultau muzica autentic maramureșeană.
—
Seara zilei de Sântă Mărie s-a încheiat cu un concert similar ca cel din Cimitirul Vesel. Doar că de această dată pe scenă au urcat și mai mulți oameni, iar concertul a durat mai bine de două ore.
Toți oamenii au privit cu bucurie și respect tot ce s-a înâmplat pe scenă. Cu respect pentru că li s-a părut minunat ce s-a întâmplat în Săpânța. Cu respect pentru Peter Hurley și toată echipa de organizare care au făcut ca aceste lucruri să se întâmple în Săpânța.
—
În seara concertului am fotografiat și o stea căzătoare. Mie așa-mi pare. Vă rog să mă corectați dacă greșesc.
—
Sărbătorile în Maramureș îi fac pe oameni să aducă tradiția înainte oricărui lucru. Iar când îi vezi îmbrăcați în portul tradițional, când le auzi graiul și le simți respectul pentru tot ce fac, ți-i mai mare dragul să revii oricând ai ocazia în această parte a țării.
Hai amu’ în Maramu’!
—
În fotografia de mai jos ne vedeți pe mine, Peter Hurley și Oana Brătilă în seara concertului.
