O gară-n aşteptare…

Aşteptarea face timpul să treacă mai greu ca orice însă amprenta lăsată este una majoră şi foarte vizibilă. Trecerea anilor, odată cu aşteptarea îndelungată de ceva mai bun, transformă totul într-un întreg cimitir al timpului. Trenul de-odinioară e acum doar o simplă umbră de oţel alternată de rugina vizibilă şi de un mediu uscat, aproape dărâmat.

Tot ce-a fost înainte  acum e diferit, anii au trecut, oamenii au trecut, însă lucrurile au rămas în grija timpului ce a fost atât de aspru … Următorul reportaj ilustrează amprenta timpului a locului ce acum mulţi ani se numea “gară”, o gară în care aşteptarea trenurilor asigura viaţa, acum totul fiind transformat într-o gara ce este-naşteptare

11 comments
  1. Citind articolul şi privind imaginile, am facut analogia cu cartea lui Paler: Viaţa pe un peron.
    Era vorba de o gară părăsită..şi cu două persoane ce în zadar aşteptau un tren..numit Speranţă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.